Purtatul bebeluşilor nu funcţionează “uns” de fiecare dată, şi nu este clar întotdeauna de ce. Există şi cauze mai uşor identificabile, despre acelea vorbim mai jos.

În primul rând, este foarte important ca experienţa purtării să aibă loc imediat după naştere, în momentul în care mămica este pregătită din punct de vedere fizic să poarte. În felul acesta, bebeluşul se obişnuieşte cu poziţia corectă din punct de vedere ortopedic. Riscul ar fi acela că, dacă se începe testarea mai târziu (după 2 luni aproximativ), iar între timp bebeluşul a fost ţinut în braţe cu faţa spre lume, îi va fi mai greu să accepte să stea în port-bebe cu faţa spre părinte, chiar dacă poziţia conferită este confortabilă (obiectiv).

O primă verificare la îndemâna oricărui părinte, atunci când bebeluşul plânge când este aşezat într-un port-bebe, este să se depisteze dacă nu există vreo jenă sau vreo problemă fizică, o durere localizată în picior, spate, braţe, care să-i genereze suferinţă. Această ipoteză se poate testa foarte uşor, prin palpare, ţinând bebeluşul în braţe (deci nu în port-bebe). Atenţie şi la poziţia corectă din punct de vedere ortopedic: purtatul cu faţa spre părinte, picioarele susţinute de sub un genunchi până sub celălalt, fundicul mai jos decât genunchii, presune pe toată suprafaţa spatelui, din faţă înspre părinte. Şi poziţionare atât de sus a bebeluşului, încât să ne fie uşor să-l sărutăm pe creştet.

În al doilea rând, este important să avem grijă de starea de spirit a bebeluşului din momentul testării: a mâncat bine? A dormit bine? Se simte ok în acel moment? Dacă da, sunt mari şanse să perceapă într-un mod pozitiv experienţa testării. Dacă nu, este foarte posibil să existe justificate manifestări de dezaprobare din partea bebeluşului. Caz în care nu putem vorbi de un eşec, fiindcă soluţia este să revenim cu testarea în momentul în care parametrii vitali sunt restabiliţi: odihnă, mâncare, stare de bine.

Un truc pe care-l sugerez de fiecare dată părinţilor este să testeze prima dată purtatul în natură, astfel încât să-i distragă atenţia micuţului. Este posibil ca simpla poziţionare în port-bebe, dacă se efectuează în mediul cunoscut al interiorului casei, să fie perceput ca o constrângere. Dar s-ar putea ca testarea în mediu natural să participe la distragerea atenţiei, acceptarea purtării fiind mai probabilă. De asemenea, alt truc este acela al purtării în perioade de timp crescătoare, dacă bebeluşul arată că este nevoie de această metodă. Poate fi foarte eficientă, dacă părintele simte uşor şi repede limita manifestată de copilaş. În acel moment, pe termen lung, s-ar putea să iasă părintele în câştig de cauză dacă revine asupra purtatului, decât dacă insistă în acel moment, în speranţa că, de la secundă la alta, lucrurile se vor ameliora.

Cu toate precauţiile luate, există cazuri în care copilul manifestă în mod evident o respingere a purtării în port-bebe. Din experienţa mea, lucrul acesta este valabil mai ales la bebeluşi mai măricei, undeva peste 2 luni, când deja s-au format într-un anumit fel şi încep să prindă de veste cum stau lucrurile în jurul lor, şi îşi dau seama că pot avea o anumită influenţă asupra situaţiei. În acele cazuri, cel mai înţelept este să existe o pauză de câteva săptămâni de la testare, cu revenire asupra testării.

Nu-mi amintesc să fi auzit vreodată ca un bebeluş să fi refuzat sistematic şi permanent purtarea în port-bebe. În schimb, am auzit de bebeluşi care acceptă un anumit port-bebe şi nu-l acceptă pe altul, şi vice-versa. Ciudat lucru, dar real. În întâmpinarea aceste realităţi, am lansat la magazinul Teri serviciul de testare gratuită a port-bebeurilor, tocmai fiindcă ştiu că există anumite probleme asociate cu purtatul port-bebeurilor, de care părinţii trebuie să fie conştienţi înainte să cumpere.

Mulțumim că ne-ați citit!
Vizitați și abonați-vă la canalul nostru video Teri TV.
Vizitați pagina noastră de Facebook și dați-ne un Like
Vizitați magazinul nostru online.