Am discutat recent cu o mămică, la magazinul Teri. care spunea că nu este bine să-l ții prea mult pe bebe în marsupiu, fiindcă se obișnuiește. În gândul meu: deja este bine că dorește să-l poarte pe bebe, fiindcă avantajele purtării sunt muuulte, și destul de puțin cunoscute.
Am încercat să mă gândesc ce-ar putea provoca teama presupusei dependențe.
Poate că există moșteniri comportamentale din familie, însă cu câte informații deține, orice mămică încearcă să-i ofere copilului său tot ce are mai bun.
Cum n-am auzit să dăuneze, la o vârstă așa de mică, apropierea dintre mamă și puiul său, am întrebat câteva mămici de pe un grup fb de babywearing, ce cred ele despre acest subiect. Am încercat să aduc laolaltă sensibilități diferite, încercând astfel să ajut mămicile care-și pun problema dependenței de purtatul în marsupiu, să se regăsească într-unul sau altul dintre răspunsuri.
O mămică spunea că, în momentul în care a început să meargă, puiul ei a refuzat clar și definitiv purtatul. Altă mămică spunea că puiul ei a acceptat nediferențiat să stea când în port-bebe, când în cărucior, în funcție de context. Altă mămică a spus că de la început, bebele ei a refuzat să stea în cărucior. Așadar, purtatul în marsupiu a fost o soluție salvatoare pentru ea, ajutând-o să depășească colicile și să poată ieși la plimbare. Altă mămică vede puratul în marsupiu ca o prelungire firească a intimității vieții intra-uterine.
De la altă mămică vine o abordare la care nu m-aș fi gândit. Preiau în întregime comentariul ei, fiindcă merită:
”Eu provin de la sat, am petrecut mult timp acolo când am fost copil si am povestit mult cu bunica. Au avut o viață fr grea, si când a fost copil si cand a devenit mamă. Femeia avea grijă de gospodărie (mâncare, curățenie, unele animale), avea grijă de copii (in medie 4), grădină, munca la câmp. Numai dacă ne gândim ca nu aveau gaz, mașină de spălat, aspirator ce muncă depuneau. In aceste condiții le era greu sa stea cu copiii in brațe, și îi lăsau să plângă. Eu cred că se aici provine “frica” de a îți obișnui copilul in brațe”, ne spune Ioana.
Pentru cine dorește, aici se poate urmări toată discuția de pe fb.
În mod cert, situațiile sunt particulare. Cred însă că putem vorbi de o nevoie naturală de apropiere dintre mamă și bebe, și de o nevoie – pentru bebe – de regăsire a mediului sigur oferit de viața intra-uterină. Satisfăcută în mod corespunzător, nevoia de apropiere se va transforma, la momentul potrivit, în nevoie de explorare, de independență, de încercări pe cont propriu.
În afara temerii dependenței de purtare în marsupiu, Cristina și Ioana m-au ajutat să identific alte 3 temeri, specifice începătorului în ale purtării bebelușului. Am realizat un scurt material video pe acest subiect (4 minute), din care vei afla cum să depășești:
– teama că purtatul în marsupiu afectează sănătatea bebelușului.
– teama că bebe s-ar putea să nu vrea să stea în marsupiu.
– teama că bebe va fi prea greu de cărat.
Dacă-ți dorești să treci peste temerile de mai sus 🙂 și să te lansezi în aventura purtării bebelușului, sunt aici să-ți ofer sprijinul necesar. Dacă ești din Cluj / Florești, te aștept la magazinul Teri pentru testare gratuită. Dacă ești din altă localitate, consultă clipurile Teri TV dedicate purtării bebelușilor, sau află direct de la Ioana cum trebuie să procedezi, ca să te pot ajuta.